Index | Arhiva | Trimite Articol | Editura | Contact


Alegeti-va culoarea dorita a ecranului
Rosu Portocaliu Alb Galben Verde

Memoria si obezitatea
de Alexandru Ciobanu


Gurmanzii, oric?t ar justifica apetitul lor deosebit pentru variatie si acuratete, sf?rsesc prin a ajunge obezi. Ei se ?nfrupta, la ?nceput cu decenta si delicatete, apoi se simt atrasi tot mai mult de diversitate si savoare si ?n cele din urma se lasa cotropiti de cantitate. Instalatia este si ea afectata. ?n fazele initiale face fata cu brio, e chiar dornica sa demonstreze ce poate, c?t de bine se descurca, ce solutii gaseste, ?n fata afluxului crescut de m?ncaruri. Tot ce intra indiferent c?t de mult si c?t de bun, trebuie tratat, metabolizat, eliminat. Ansamblul lucreaza admirabil psihic, hormonal, cinetic. Coordonarea e perfecta, tactul este respectat ?n toate etapele si dupa fiecare festin gurmandului ?i revine pofta de a o lua de la ?nceput. El nu se poate abtine de la nimic si nici nu are motive. Curiozitatea ?l subjuga, vrea sa ?ncerce tot, vrea sa cunoasca diversitatea, nu trebuie sa scape nimic, traieste din plin. Apar preferintele, unele bunatati sunt mai apetisante, accentueaza cu pricepere si memoreaza. Dupa preferinte se nasc dorintele. Parca as ?ncerca si; mai vreau si; cum am uitat de; nu pot sa ma abtin de la; de c?nd n-am mai servit; azi e o ocazie deosebita; am venit special pentru. Ritmul se stabilizeaza organismul lucreaza la toata capacitatea, organul folosit se dezvolta. Aperitive nesf?rsite, condimente exotice, fantezii ce fac diversul variat si invers, bauturile nu pot lipsi, iar dulciurile ocupa o pozitie speciala. Patima m?ncatului seamana cu pasiunea cititului: nu-i cuprinde pe toti, nu atrage pe oricine, cel curios ?nsa nu se mai satura. Asta ?mi place mai servesc o bucata; asta e geniala o tin minte. Memoria e cultivata si se mobileaza, se ?ncarca organizat ?n ceea ce numim educatie. Cultura e de necuprins si ce e mai ?naltator dec?t sa fii om cultivat? Oamenii de valoare au marcat pasi memorabili ?n istoria civilizatiei si trebuie cunoscuti, cititi, citati, clasificati, comparati. Apoi stiintele, diverse si diferentiate, corelate si distincte. Cine ?ncepe nu mai scapa si nici nu termina. Diversele scoli, curente, nesf?rsitele confruntari, eternele rascruci: materialism - idealism, creationism - evolutionism, religie - stiinta. Chiar si simpla optiunea ?ntr-o directie sau alta necesita studiu si discernam?nt. Desigur sunt profesori, scoli, institute, universitati deja profilate. Gurmandul este ?n schimb autodidact. El ?nvata singur, mai fura de ici de colo c?te o idee, face schimb de retete sau consulta bibliografie. Evident nu suporta sabloanele, lucreaza la inspiratie si obligatoriu dupa sezon. Ajuns la maturitate cel ce se dedica studiului ?ncepe sa aiba preferinte, opinii, fobii. Poate face diferente, simte ce e nou si ce e depasit. Desi totul este de un dinamism ametitor instinctul sau de investigatie este prodigios si dispune si de o memorie pantagruelica. Minte sistematizata are acces la toate sertarasele memoriei deci are oric?nd argumente, statistici, cifre, ce-i pot sustine afirmatiile. Ca orice om de stiinta si-a format unele puncte de vedere pe care consider?ndu-le reale le sprijina cu competenta indiferent cu cine trebuie sa se confrunte. Capata renume, opiniile sale au greutate, este ascultat, consultat. Daca este cazul stie sa se impuna sa sustina argumentat, sa nu cedeze lupta, sa fie la zi, sa continue cercetarea si documentarea. Are toate titlurile inventate. E savant. Dar universalitatea vietii ?l pune ?n inferioritate at?t pe gurmand c?t si pe savant. Primul ?ncepe sa acumuleze, e rafinat si exclusivist, stie ce sa accepte si ce sa evite, nu e sablonat, iar daca face o combinatie poti fi sigur ca este irezistibila. E cam rotofei, dar face niste sosuri...E chiar plinut dar cum sa se abtina? Savantul e recunoscut, are teoriile sale, conferentiaza, nu lipseste de la simpozioane. E prolific, publica peste tot, are nume. Daca ?i lipseste ceva, nu poate fi vorba dec?t de adversari. Toti se dovedesc niste copii, simpli ?ncepatori, parca ar fi ramas studenti. Nu vor ajunge niciodata sa-l combata. Aparatul sau stiintific e bine fondat pe conexiuni precise ?ntre principiile fundamentale. Arma sa de baza: memoria. Nimic nu-i scapa, totul se adauga la locul cuvenit. Nimeni nu-l ?nfr?nge, tine minte orice afront si nu pierde nici o ocazie. Replica lui e prin definitie distrugatoare. ?n plus, oric?nd te poti trezi ?ngropat ?n date. ?i are at?tea amintiri. ?nfruntat ?ntr-o dezbatere, de un confrate, i-a servit un amanunt de cosmar. ?n urma cu douazeci de ani studenti fiind, bietul, atipise la un curs si si-a spart realmente capul de pupitru. Iar acum apare si peroreaza contra maiestrului! Jenant! Arta culinara ?nsa nu se dezminte, oric?t ai fi de abil si de atent sf?rsesti ?n obezitate! N-a scapat nimeni. Eroul nostru e de nerecunoscut, abia se mai misca. Are 140 de kg, abia daca mai gusta c?te ceva, se ?ngrasa si daca bea apa. De fapt apa ne ?ngrasa pe toti. E ?ntr-adevar o enciclopedie culinara, dar se pare ca a exagerat cu partea experimentala. Parca e o ancora. Unde-l pui acolo ram?ne. Rareori mai gusta c?te ceva, ceea ce echivaleaza cu un festin din tinerete. A pastrat din fiecare c?te 5 grame, cum ?i place sa glumeasca. Are 70 de kg de amintiri, 20000 de mese ?n 30 de ani. O viata cumpatata si plina de satisfactii, ca un crematoriu. Acum gata, a iesit din competitie. Prietenul sau medicul, somitate ?n materie, de c?te ori ?l vede ?i turuie din memorie zeci de sfaturi, proceduri, riscuri, retete, (alt fel de retete). Parca el n-ar m?nca nimic. ?l tine numai ?n cifre, statistici si cazuistica. N-o sa-i mai faca nici o vizita. De fapt nu se mai poate misca. Alta data zburda, acum numai ochii i se mai misca. Savantul nostru somitatea, nu mai face ca alta data sali pline, dar nu e vina lui ca sunt putini de-l mai ?nteleg. Unii spun ca e depasit. Ca nu-l poti scoate din ale lui. Multe sau schimbat prin teorii, dar memoria lui nu mai primeste date. Are destule. Nu mai accepta altele, nu se poate desparti de cele vechi. El se considera ne?ndreptatit, desigur invidia colegilor ?l lucreaza subliminal. ?n realitate memoria sa a ajuns o fr?na, de fapt e o ancora. Folosesc a doua oara termenul ?n context si pe buna dreptate. Memoria e ca o biblioteca. O poti organiza, indexa, revizui dar c?nd se umple ?ncaperea nu mai poti aduce alte carti. Oricum ai suficiente, faci fata oricarei ?ncercari. Ce se ?nt?mpla cu aceste carti dupa treizeci de ani. Toate sunt depasite. Uneori nici beletristica nu dainuie, fiind de regula aservita. Dar aici erau carti de fizica, chimie, biologie, medicina, istorie, filosofie, arheologie. C?t a mai ramas plauzibil dupa trei decenii? Realitatea are alta fata, alta haina, alt continut. E trist. Dar ce tristete ar fi daca nu s-ar fi schimbat nimic. Renumele sau de savant nu-i permite sa cedeze, dar batalia e pierduta. Arma sa fundamentala - memoria - e inutila. ?l scoate chiar din competitie. L-au lucrat confratii, au schimbat chiar si terminologia. Principiile fundamentale sunt aruncate la cos si vin cu jucarii. Cu ADN, clone, lasere, mereu alte si alte particule. O vraiste. Nu se mai face stiinta de alta data... Va lupta ?nsa cu ei, are arme vechi dar bune. Acum sa analizam si noi. Memoria este un depozit. Datele au si ele un termen de valabilitate ca alimentele. ?n timp de criza te poti hrani din depozite o perioada. P?na la urma depozitul se goleste, iar ce ram?ne expira. Cu datele din memorie se poate rationa o vreme. Dupa un timp realitate se desfasoara si nu mai ?ncape ?n sabloanele din memorie. Rationamentele trebuie sa urmeze cai spontane. Orice acces la memorie da un raspuns conservat, trait, depasit, memoria fiind o arhiva. Lucr?nd cu stereotipuri memorate e ca si cum te-ai rupe de viata, de flux. Evenimentele ?nregistrate ?n memorie sunt invariabil trecute. Prezentul se compune din tesaturi spontane ce se fac si se desfac continuu. Conexiunea cu viata ?nseamna captarea continua a stimulilor si analiza lor ne?ntrerupta. Rationamentul este regele, memoria este camare regelui. Acolo gasesti amintiri, principii, atitudini, statistici, istorie, trecut, ?ntr-un cuv?nt experiente anterioare. Viata este ?nsa o permanenta miscare. Toate au o traiectorie pe care circula, de la particulele bezmetice, la galaxiile ce marcheaza pe cer eternitatea. Nu poti reactiona la evenimente noi cu replici din memorie. Asta e actorie. Actoria se doreste a fi ca viata, dar viata nu poate fi ca actoria. Constatam asadar ca practica noastra e orientata spre raspunsuri retrospective. Mergem la banca si aflam acolo ce avem de facut, ca managerul modern. E ca si cum ai naviga pe un vapor orient?ndu-te dupa harta si dupa siaj (90). Din acest motiv evenimentele ce vin din fata ne lovesc ?n plin, ne gasesc nepregatiti si doar daca trec pe alaturi ne ram?n sanse de supravietuire. Deprinderea de a face provizii ?n memorie o are si celula, ba chiar si molecula ADNului. Din dorinta necurmata de a str?nge tot ce ?nseamna experienta de viata, ADNul colecteaza informatiile si le ?nregistreaza ?n gene. Molecula de ADN a omului este enorma, se compune din cca 40000 de gene si cam 3 miliarde de catene proteice (litere). E obeza [150, (31)]. Liposuctia ?nseamna extragerea unei cantitati inutile de grasime din organism. Genosuctia ar putea fi numita rafinarea, ?nobilarea genetica, adica eliminarea memoriei adtionata inutil ?n uriasa molecula ADN [30]. Probabil ca racul este modelul nerecunoscut al ?ntregii noastre civilizatii. Cum de nu ne deranjeaza si nu ne-am observat conduita? Pentru ca toti procedam la fel si noaptea toate pisicile sunt negre. Orientat spre viitor omul trebuie sa-si construiasca permanent si cu efort de analiza, reactiile. Ghidat dupa experienta acumulata reactiile sunt prefabricate deci rapide, comode, dar neconforme cu necesitatile. ?n functie de diferenta constatata, putem ajunge ?n situatii dispersate de la ridicol, la fatal. Un luptator ninja nu supravietuieste daca aplica schemele asimilate la antrenamente, dar ignora reactiile adversarului. La fel o echipa de fotbal pierde meciul fiindca nu poate aplica adversarului schemele geniale desenate pe tabla de antrenor. Privind viitorul, adica fara prejudecati, fara stereotipuri, doar atent si gata de reactie, omul ram?ne creator. ?si creaza propria evolutie precum paianjenul p?nza. C?nd paianjenul ?si termina munca intra ?n asteptare, pregatit pentru festin. ?si schimba modul de viata. Adica axa magnetica. Festin plus sedentarism egal obezitate. Daca cineva ?i strica p?nza, trebuie sa munceasca din nou, iar ?si schimba axa magnetica. ?i tot asa. C?nd omul este satisfacut si multumit are ?n memorie solutii pentru orice situatie este sedentar ?n g?ndire deci s-a racordat la trecut, la experienta. Unul sau mai multi, parametrii prezinta ?nsa variatii imperceptibile care ?n cele din urma fac ca solutia sa fie perimata. Axa sa magnetica este pe dos, iar el nu poate dec?t sa-si evoce meritele, gloria, pretentiile adica trecutul. Fizicienii au constatat ca particulele elementare ?si schimba polaritatea adica energia de spin dar n-au ?nteles cauza manevrei. Cu certitudine este vorba de masuri pe care particula le ia pentru a ram?ne ?n armonie cu mediul, cu viata, adica se adapteaza, raspunde creativ. Sau nu poate rezista unei influente impuse si se subordoneaza docila fara a-i fi clar ce urmeaza. Echivalent, axa Pam?ntului are ?n prezent o ?nclinatie de 260, polul magnetic se misca, ?n consecinta, pe un cerc cu raza de 300 km ?n jurul polului geografic. C?nd acest unghi va ajunge la 29030', Pam?ntul se va clatina si ?si va roti axa magnetica, urmare a lipsei reactiei de corectie a deviatiei. Aceasta va fi catastrofa ce va schimba istoria planetei. (Evrei 12,26) "Luati seama ca nu cumva sa refuzati sa ascultati pe Cel care va vorbeste! Caci daca n-au scapat cei care au refuzat sa asculte, pe cel care vorbea pe pam?nt, cu at?t mai mult nu vom scapa noi, daca ne ?ntoarcem de la Cel care vorbeste din ceruri, al carui glas a clatinat atunci pam?ntul si care acum a fagaduit, zic?nd: " Rechinul nu este sedentar, nimeni nu a vazut rechin sedentar, rechin sedentar ?nseamna rechin mort. Pentru el legea nu este concesiva. Nimeni nu a vazut particule, atomi, sau electroni sedentari. C?nd omul a reusit sa v?neze mai mult dec?t putea m?nca a devenit sedentar. Apoi obez. E plina lumea de oameni sedentari. Sedentarismul modifica debitele, constructia se modifica prin stenoza, ceea ce ulterior duce la staza. Adica la repaus. Repaus egal moarte ca si la rechin, doar ceva mai sofisticat. Daca intervine si lacomia procesul se accelereaza. ?n unele situatii oamenii uita sa respire. ?n practica unii se antreneaza chiar pentru retinerea respiratiei, adica pentru apnee, deci se antreneaza pentru moarte, nu pentru viata. Cu timpul oamenii uita sa se miste. ?n final uita complet sa miste. Dar uitarea priveste memoria. Accesarea rara a legaturilor dintre neuroni duce la ?ntreruperea legaturilor. Adica la uitare. Poate informatia a ramas scrisa dar nu poate fi accesata. Se ?nt?mpla uneori si computerelor dar ?ntotdeauna oamenilor. ?ntre obezitate si memorie exista deci analogii, dar exista si conexiuni.





Va recomandam:

 

webdesign .: pc-dojo :.
© 1990 - 2004 EDITURA MIRACOL - editura@miracol.ro

TotalTOP.ro - Topul celor mai bune site-uri romanesti - Votati acest site!!!