Index | Arhiva | Trimite Articol | Editura | Contact


Alegeti-va culoarea dorita a ecranului
Rosu Portocaliu Alb Galben Verde

Deochiul
de Alexandru Ciobanu


Cunoscut si definit de milenii, deochiul este cea mai rasp?ndita boala de natura magica. ?n zilele noastre este calificata drept superstitie, cu toate atributele ce deriva de aici [150,(109)]. O definitie exhaustiva a deochiului ne-a lasat Iordache Golescu (1768-1848). Logofat al dreptatii la 1829, Mare-vornic la 1840, boierul carturar Iordache a fost un pasionat cunoscator al traditiilor populare rom?nesti. Reproducem cu ?nc?ntare asupra continutului tematic dar si a limbajului vechi de doua secole, un fragment gasit ?ntr-un foarte interesant studiu al lui Cornel Dan Niculae [158,89].: "Daochez, ?nsemneaza ca vatam cu ochii, cu vederea, cu uitatura. Adica uit?ndu-ma la oarece, se vatama acel lucru at?t de rau si patimeste at?t de mult, ?nc?t de este copil sau vreo vita, pesin se ?mbolnaveste si moare. De este sticla, crapa, plesneste. De este vas de pam?nt se sfar?ma, se sparge. De este casa se prapadeste. De este vie, se strica vita cu totul, de nu mai da rod. ?i multe asemenea zic pentru daochiat, ?nc?t nu este de crezut; dar se ?nt?mpla de multe ori mari boale, mari vatamaturi si mari stricaciuni, mai ales si mai ales la copii. ?i dupa cum zic, cel ce are aceasta patima, c?nd daoache pe cineva, simte ca-l dor ochii, simte o iutime, o usturime, o arsura la ochi. Are si mare si ?nfocata dragoste si placere catre acel lucru ce vede, ?nc?t de-ar putea sa-l ?nghita de viu. Dohtoria daocheatului nu este alta dec?t, dupa obiceiul vechi, cel ce daoache vreun copil, sa scuipe asupra copilului de trei ori sau sa dea semn de la el ?nsusi si cu acel semn sa-l afume pe copil. Cel ce nu voieste sa se daoache, scuipa de trei ori ?n s?nul sau. Ca sa nu se daoache copiii, obisnuiesc doicile de at?rna la capul lor usturoiu sau un semn de postav rosu, sau vreun ban mare de argint, de aur, sau scule frumoase, care se zic semne de daocheat, ca, uit?ndu-se cel ce daoache la copil, sa vada mai ?nt?i acele semne. ?i, asa merg?nd vederea, uitatura ?nt?iu la acele semne, se risipeste pe acolo veninul daochiului si scapa copilul. Iar usturoiul ?n adevar este dohtorie ?mpotriva daocheatului, ca iutimea lui biruieste iutimea ochilor ?nveninati a celui daochietor." Traditia locala defineste deochiul ca fiind provocat printr-o simpla privire sau vorba. Evident ca ambele si privirea si vorba, cu un suport energetic fondat pe admiratie ?mpinsa la invidie sau lauda falsa izvor?ta din ura. Energetica deochiului este pusa de Lazarev ?n dependenta cu aroganta sau m?ndria subiectului deocheat, frumusetea si inteligenta copiilor sau adolescentilor. De aceea el recomanda ?njosirea personajului prin mijloace formale, inofensive, menite doar sa-i diminueze m?ndria. Mijlocul cel mai uzual si cel mai eficace de a jigni pe cineva este sa-l scuipi. Unul dintre remediile preventive recunoscute ale deochiului, pastrat cum se vede printr-o traditie generala, este scuipatul ?n s?n, ca masura de protectie sau autoprotectie: Ptiu,ptiu sa nu fie de deochi. Dupa logica lui Lazarev ar trebui sa se deoache doar oamenii. Dar practica a demonstrat ca se deoache si plantele, animalele, vitele, culturile, recoltele a caror infatuare este mai greu de depistat. Se constata ca cel mai usor se deoache copii, adolescentii frumosi, ?nsurateii, gravidele, convalescentii. Deochiul se manifesta prin debut instantaneu cu dureri de cap, cascat, slabiciune, tiuituri ?n urechi (deci scaderea tensiunii arteriale), valuri de caldura, transpiratii, stari de voma, hemoragii nazale. Caii, vitele, oile, mieii ?ncep sa tremure, t?njesc, apoi mor. Plantele se ofilesc si mor, pomii ?si pierd recoltele si se usuca. Biblia cuprinde referiri directe la practica deochiului numindu-l ochi-rau: (Deuteronom 28,54) "Omul cel mai delicat si cel mai milos, dintre voi se va uita cu ochi rai la fratele sau, la sotia inimii lui si la restul copiilor lui pe care i-a crutat; (Proverbe 28,22) "Un om cu ochiul rau se grabeste sa se ?mbogateasca si nu stie ca lipsa va veni peste el." (Proverbe 23,6) "Nu m?nca p?inea celui ce are ochiul rau si nu pofti m?ncarurile lui alese, caci asa cum a g?ndit ?n sufletul lui, asa este el." ?n spatiul ebraic deochiul era o arma temuta caruia i se acorda o atentie deosebita ?n Talmud [5,370]. Mai transant dec?t ?n alte zone, aici ochiul-rau este corelat direct cu invidia si pizma, cu ?nclinarea rea fata de semen si are o putere distructiva uluitoare. Talmudul confirma faptul ca forta privirii poate avea efecte funeste, dar o recunoaste, pentru descurajare, preferential doar rabinilor. Remediul deochiului este de natura magica, se bazeaza pe sugestie, deci cuprinde desc?ntece si echilibrarea aurei energetice, cu un ritual ce depinde de fantezia terapeutului. Nu detaliem. Altceva dorim sa scoatem ?n evidenta. Copii si tinerii se pot deochea si singuri daca ?si admira chipul sau trasaturile ?n oglinda. Un astfel de caz este cunoscut si povestit de ?nsusi Plutarh, contemporan cu Traian si cu Decebal. Alte remedii vizeaza eliminarea cauzei deochiului, adica alterarea starii de frumusete a subiectului, prin aplicarea unui zbenghi pe fata, adica un semn facut cu cenusa, taciune, creta, noroi. Unele popoare primitive folosesc aceasta tehnica ?n exces, probabil ca panaceu universal. Civilizatia moderna a preluat obiceiul si a creeat o adevarata tehnica si industrie de machiaj. Efectele sunt dintre cele mai diverse, printre care la loc de cinste este beneficiul financiar, de o parte si alergiile de cealalta. Sa urmarim mai departe raportul dintre cel deocheat si cel ce deoache. Absolut detasat si necorelat cu traditia populara a deochiului, oamenii de stiinta ?i descopera efectele ?n domenii dintre cele mai subtile, care nu lasa loc vreunei interpretari mistice sau poporaniste. Mai ?nt?i a fost revelata de fizicieni comportarea ciudata a particolelor elementare, ce nu se lasa studiate de specialisti. Altfel spus ?si schimba comportamentul atunci c?nd sunt studiate, manifest?nd ... timiditate. Extrem de subtil, fenomenul ram?ne totusi ?n domeniul incredibilului si cercetatorii au fost nevoiti sa ridice din spr?ncene de uimire si din umeri de nestiinta. Sa schimbam registrul, sa ne acomodam si limbajul. Asadar se semnaleaza prin diferite mijloace si la diferite nivele de cunoastere o relatie nedeslusita ?ntre observat si observator. Pentru a dezlega o taina trebuie cautat fenomenul analog la o scara convenabila studiului si analizei. La alta catedra, cu alt sponsor, bine separat tematic si lingvistic, un cercetator sovietic, ce nu vorbea bine limba engleza, a facut o comunicare insuficient de clara, dar usor de priceput [157,50]. A initiat doua culturi de drojdie de bere, ?n conditii identice. Pe una a expus-o privirilor unui observator, pe cealalta, nu. Cea admirata s-a dezvoltat mult mai bine, asa ?nc?t nu a ramas nici un dubiu ca privirea are un suport energetic pe care ?l descarca ?n obiectul observat. S-a confirmat de asemenea ca unii observatori poseda o privire mai ?ncarcata de energie dec?t altii. Suportul energetic putea fi stabilit usor si pe alta cale, deoarece nici un aparat de filmat (care fixeaza imagini pe un suport) sau de proiectie, care face acelasi lucru, dar ?n sens invers, nu accepta sa functioneze dec?t dupa ce sunt fixate trainic ?ntr-o priza de 220 V. Raportul dintre atitudinea observatului si observatorului este ?nsa mult mai complexa si trebuie ?nca aprofundata. Din natura acestei atitudini putem deduce si alte lucruri extrem de interesante. Observatorului i se recomanda sa nu traga nici o concluzie, adica sa nu se lase ancorat pe unda, astfel el poate calatori cu unda ?n profunzime, ating?nd tar?mul clarviziunii, poate profet? [156,67]. Va propun un exercitiu ceva mai dificil, dar care nu dureaza mult. Sa ne imaginam o ipostaza ?n care observatorul este identic cu observatul. Ca ?n povestea lui Plutarh c?nd Eutelidas s-a privit ?n oglinda si s-a autodeocheat. La scara biologica fenomenul a fost numit narcisism, dar la scara stiintifica fenomenul a generat holograma. Holograma este un obiect ce prezinta concomitent calitatea de observat si observator. Vom deduce acest lucru din modul ?n care holograma ia nastere si care ajunsa la v?rsta de 25 de ani, se poate lasa cunoscuta de toata lumea pentru a deveni vedeta. Ceea ce s-a si ?nt?mplat ?ntr-o oarecare masura. Noi, ?n calitate de fani ai hologramei, trebuie sa aflam c?t mai multe detalii piperate din viata ei. Iata c?teva. O raza punctiforma de lumina coerenta (de o frecventa c?t se poate de restr?nsa), este trecuta printr-o oglinda semitransparenta. 50% din lumina trece, 50% este reflectata ?ntr-un unghi de 900. Avem acum doua raze defazate. ?n calea fiecareia se pune c?te o lentila dispersoare biconcava, asa ?nc?t razele sunt fiecare ?mprastiate pe o suprafata mai mare, devenind fascicole. Sa zicem de ordinul 10x10 cm. Acum cele doua fascicole vor fi puse ?n posturi diferite, de observat si observator. Prima va fi directionata asupra unei placi fotografice. Cea de-a doua va fi proiectata asupra unui obiect, sa zicem un bust, de unde va fi reflectata asupra aceleiasi placi fotografice aduc?nd imaginea acestuia. Placa fotografica va ?nmagazina cele doua fascicole observat si observator, ce se recompun. Developata placa prezinta imaginea de interferenta a celor doua spoturi luminoase care sunt de regula cercuri concentrice de intensitati diferite, ce nu tradeaza vreo legatura cu imaginea bustului. Surpriza este ca trec?nd raza initiala de lumina prin placa fotografica, sau printr-un ciob oric?t de mic al acesteia, ?n spatiu se va constitui o imagine a bustului observat. Este o imagine tridimensionala, monocroma ce prezinta cu fidelitate bustul. ?n prezent tehnologia s-a perfectionat iar hologramele au devenit articole de divertisment ce fac deliciul publicului la simpozioane pentru expunerea unor imagini sau ?n cinematografie pentru crearea unor efecte stupefiante. Ele au ramas tridimensionale, dar acum sunt si policrome si dinamice. Fiind vorba de raze de lumina, oglinzi, placi fotografice avem de-a face deci, cu un fenomen fizic. Cum ati clasifica acelasi fenomen daca ?n locul razei de lumina am pune un fascicol de date, ?n locul oglinzilor punem un creier, iar ?n locul placii fotosensibile punem o memorie vie? Rezultatul este o baza de date ce nu exprima nici o asemanare cu elementele ce o compun, care poate fi exploatata punctiform sau multidirectional sub forma de informatii si global sub numele de constiinta. Cantitativ constiinta este enorma, ea cuprinde toata experienta de viata a tuturor fiintelor si a tuturor formelor de energie din univers. Noi suntem ?ntr-un contact punctiform cu vastitatea sa. Poate ar trebui sa-i atribuim un nume mai expresiv. Definita astfel s-a individualizat. Ba chiar a permis excluderea unora, a celor fara constiinta, ceea ce nu e nici drept nici adevarat. Poate ar fi mai potrivit sa-i spunem Dumnezeu. Nimeni n-ar mai putea ram?ne ?n afara constiintei, deci nu ar mai fi nimeni fara nici un Dumnezeu. ?n acelasi timp nici Dumnezeu nu s-ar mai considera exonerat de raspunderea de a ne fi creat imperfecti, las?ndu-ne prada liberului arbitru.





Va recomandam:

 

webdesign .: pc-dojo :.
© 1990 - 2004 EDITURA MIRACOL - editura@miracol.ro

TotalTOP.ro - Topul celor mai bune site-uri romanesti - Votati acest site!!!