Index | Arhiva | Trimite Articol | Editura | Contact


Alegeti-va culoarea dorita a ecranului
Rosu Portocaliu Alb Galben Verde

Ingrijorarile clonarii
de Alexandru Ciobanu


Dupã lecturarea eseurilor din Paradisul dispretului [170,(187)] parlamentarii români s-au alertat si au luat imediat în serios atât clonarea umanã dar mai ales mãsurile pentru descurajarea si pedepsirea unor astfel de practici.
Vizibil nedoritã si periculoasã pentru societatea de consum planetarã, clonarea este înfieratã si se va pedepsi în România, cu 3-10 ani de închisoare. Pentru început. Adicã înainte de a întelege cineva despre ce este vorba ce consecinte pot deriva de aici si dacã aceste consecinte sunt benefice, angelice, malefice, sau sataniste.
Sã ne reamintim textul care a provocat aceastã rupere de nori în plan legislativ:
[182,42] "În fapt în Biblie nu existã una ci douã versiuni asupra aparitiei omului; ambele pleacã de la variante mesopotamiene anterioare (fãrã a face însã trimiterile bibliografice de rigoare n.a.). Dar ambele ignorã o a treia versiune si probabil cea mai veche, în care omul nu este alcãtuit din lut, ci din sângele unui zeu. În textul sumerian pe care se bazeazã aceastã versiune, zeul EA, împreunã cu zeita NINTI au pregãtit o baie purificatoare. Un singur zeu sã fie amestecat în ea a poruncit el; din carnea si sângele lui, NINTI sã amestece lutul. Din acest amestec au fost creati bãrbatii si femeile. Ni se pare foarte semnificativã aceastã versiune, care nu este inclusã în Biblie, este cea care a fost reluatã într-un mit aztec (pãrerea noastrã este cã mitul olmec, preluat de azteci are aceeasi sursã cu cel egiptean si cu cel sumerian, ultimul preluat de Biblie, fãrã a-l indica, si fãrã a fi pus în conexiune cu celelalte douã n.a.) Textul este cunoscut sub numele Manuscrisul din 1558 si conform lui, dupã sfârsitul dezastruos al celui de al Patrulea Soare, zeii s-au adunat în Teotihuacan (orasul aurului n.a.): <De îndatã ce zeii s-au adunat au spus: Cine va locui pe Pãmânt? Cerul a fost deja dat în stãpânire si pãmântul a fost dat în stãpânire; Dar cine, o zei, va locui pe Pãmânt?> Zeii adunati acolo erau preocupati. Dar lui Quetzalcoatl, zeul întelepciunii si stiintei, i-a venit o idee. A plecat spre Mictlan, Tãrâmul Mortilor, si i-a înstiintat pe cei doi zei care îl guvernau:<Am venit dupã oasele pretioase pe care le tineti aici.> A adunat oasele pretioase; Oasele bãrbatului au fost puse laolaltã de o parte, Oasele femeii au fost puse laolaltã de cealaltã parte. Quetzalcoatl le-a luat si le-a pus într-o desagã. A dus oasele uscate pânã la Tamoanchan, Locul originii noaste sau Locul de unde ne tragem. Acolo a dãruit oasele zeitei Cihuacoatl Femeia sarpe, Zeita vrãjilor. Ea a mãcinat oasele si le-a pus într-un tub subtire de pãmânt (sã-i spunem eprubetã n.a.). Quetzalcoatl si-a sacrificat bãrbãtia peste ele."
Formidabil text, ar putea fi inclus în programa analiticã la facultãtile de geneticã, încã neînfiintate. Pãcat cã aceste cunostiinte sunt tinute la secret. În cele din urmã vor avea si ele soarta secretelor chinezesti: praful de puscã, mãtasea, busola, acupunctura si altele. În [160,(54)] spuneam cã mumiile egiptenilor sunt un fel de conserve protejate de degradare biologicã, pentru a putea fi rehidratate chiar si peste milenii. Este suficientã o celulã care prin rehidratare, ca un bob de grâu pus la încoltit, sã-si refacã sistemul de nutritie, pentru ca apoi sã fie inseratã în procesul


biologic de trezire la viatã. Sãrãcitã în proteine pânã la limita celulã fãrã specializare, indiferent de tesutul din care provine, celula e adusã în stadiul de ovul. Adicã stadiul în care o celulã, poate fi fecundatã cu un spermatozoid, act dupã care se formeazã zigotul. Urmeazã un proces îndelungat de diviziuni repetate, în care dintr-o celulã se ajunge la un popor de celule, mai numeros decât nisipul de pe tãrmul mãrii, adicã un corp omenesc.
Prin urmare zeul Quetzalcoatl a luat dintr-un mormânt oasele unor morti cunoscuti, le-a pus într-o desagã sterilã si le-a dus la laboratorul zeitei Cihuacoatl. Oasele au fost mãcinate si rehidratate. Au fost selectate celulele care prin rehidratare s-au trezit la viatã, ca în cazul mumiilor egiptene. Apoi au fost puse într-un recipient de pãmânt (eprubetã de sticlã, turnatã din silicati, extrasi din pãmânt), peste care însusi Quetzalcoatl si-a depus sperma sa divinã. Tot asa se perpetueazã si pestii. Femela depune icrele-ovule, iar masculul le fertilizeazã stropindu-le cu lapti-spermatozoizi.
Speriati de tehnica de clonare autorizatã si deconspiratã de zeul Quetzalcuatl, ce domnea în America Centralã, românii au reactionat promt împotriva clonãrii, orice ar însemna ea, pentru a evita un binemeritat ultim loc pe care îl ocupã de un deceniu, în toate topurile.
În consecintã Codul Penal Român prevede explicit si preventiv interdictia de a se clona fiinte umane vii sau moarte, fãrã pãrtinire.
Descifrãm o teamã parlamentar-ancestralã, ca nu cumva decreteii generatie 1969, revolutionari promotia 1989, savanti val 2004, sã înceapã clonãrile de morti si sã-i învie pe comunisti, în frunte cu secretarul lor general.
Teamã parlamentarã, pentru cã doar pe domniile lor îi înspãimântã o astfel de perspectivã. Teamã ancestralã pentru cã are origini strãmosesti, omenirea fiind anguasatã de milenii, ca nu cumva sã învieze careva fãrã stirea autoritãtilor.

Dacã dorinta de viatã vesnicã a fost respinsã, Dumnezeu tãindu-ne macaroana de la 7-8 sute de ani în vremuri matusalemice, la doar 80-90 în zilele noastre, atunci oamenilor le-a rãmas vie doar dorinta de reînviere.
Cu toate cã nu cunosteam, pânã mai ieri, în ce constã reînvierea si cum se obtine ea, un lucru se poate observa cu claritate: Unor categorii de pãmânteni nu li se permite reînvierea. Atitudinea este strãveche si a fost încrustatã în însãsi traditia popularã. Cea mai sigurã metodã si singura, împotriva oricãrei posibilitãti de reînviere este incinerarea. Din cenusa rãmasã din crematoriu nu se mai poate reînnoda firul vietii.
Unele popoare îsi incinereazã asadar mortii, pentru orice eventualitate si astfel vii pot apoi trãi linistiti si neexpusi prevederilor penale. Alte popoare, poate cu gândul la risipa de materiale combustibile si penuria energeticã ce urma sã vinã, au abolit incinerarea si practicã înhumarea. Prin simpla înhumare tesuturile defunctului se degradeazã în câtiva ani, iar oasele cedeazã si ele pânã la urmã integrându-se poruncii biblice Þãrânã ai fost tãrânã vei fi, dar rãmân o permanentã tentatie pentru savantii clonatori.
Grija somitãtilor de a-si conserva corpul prin mumificare, viza timpurile când si clonarea va fi un drept al omului ca atâtea altele...
Sumerienii au învãtat de la presumerienii-români cã e bine sã-si incinereze mortii, sau mãcar sã-i coacã un pic, atât cât sã fie distrus factorul biologic si sã aibã siguranta cã nu mai existã pericolul învierii prin clonare. Limba românã mai pãstreazã încã expresia mort-copt, exprimând o conditie de la care nu se poate face rabat.
Inchizitia a încercat o perioadã sã tinã aprinsã fãclia incinerãrilor fãrã sã diferentieze între vii si morti. Magii, vrãjitoarele, trimisii satanei erau, la cea mai vagã bãnuialã, arsi pe rug. Practica trebuie privitã ca inclusã în Planul Domnului, creatorul nostru, fãrã care nimic nu se miscã, nimic nu se câstigã.
Cu timpul practicile de incinerare sau înhumare sau eliberat de puterea dogmei, devenind optionale si liber comsimtite. Dar e cert cã o anumitã categorie de indivizi sau popoare nu au dreptul de a reînvia. Poate dintr-un blestem, dintr-o pedeapsã sau pur si simplu dintr-o îngrijorare.

BIBLIOGRAFIE
[170,(187)] ALEXANDRU CIOBANU, PARADISUL DISPREÞULUI, ed. MIRACOL, Bucuresti, 2004.
[182,42] ZECHARIA SITCHIN, REGATELE PIERDUTE, traducere din limba englezã de Claudia Rada, ed. ALDO PRESS, Bucuresti.




Numele tau:
Comentariu:

Va recomandam:

 

webdesign .: pc-dojo :.
© 1990 - 2004 EDITURA MIRACOL - editura@miracol.ro

TotalTOP.ro - Topul celor mai bune site-uri romanesti - Votati acest site!!!