COSMOTEISMUL - religie plus stiinta (1)
de Alexandru Ciobanu
Religia si stiinta sunt într-o
relatie yin-yang. Când domina religia, stiinta era în
embrion. Embrionul a început sã se dezvolte, a crescut si
a umplut aproape tot spatiul disponibil, ca birocratia. A încoltit
religia într-un ungher, fãrã a putea rãmâne
singur. Astfel si-a cucerit dreptul de a intra în defensivã.
Religia este acum dupã încã douã milenii în
plinã expansiune.
Fiecare pe rând, când una când cealaltã, au fost receptive,
au acumulat, apoi au intrat în ofensivã devenind yang. Când
au luat initiativa în avânt creator s-au cãlcat în
picioare, si-au ocupat una alteia templele. Douã milenii au fost
ca ziua cu noaptea.
Din putina lor perspectivã oamenii nu le-au putut cuprinde pe amândouã
odatã, si le-au îmbrãtisat pe rând.
Deprinsi cu devotamentul binar s-au dedicat definitiv fie stiintei
fie religiei. Din rapida lor trecere prin viatã nu puteau avea
ochi pentru amândouã. Le-au urât sau le-au iubit, le-au sedus
sau le-au abandonat.
La rândul lor, cele douã optiuni ale vietii au avut
fiecare în parte fatã de oameni atitudini yin-yang. Când
una îl rãsfãta cealaltã îl inchiza. Când
inchizitia si-a domolit dogmele a început sã-i pârjoleascã
stiinta.
Dispersate pe un orizont panoramic în trei dimensiuni spatiale si
una temporalã, cunoasterea nu a permis omului sã-si
consolideze un punct de vedere. Permanent în miscare pe diferitele
orbite circulare, eliptice sau spirale, spiritul cel mai cutezãtor nu
a putut aduna si corela ce i se întâmplã si prin
ce trece.
Transcenderea, detasarea a început sã aparã omului
abia când a intrat în alternativã cu renuntarea. Ajuns
în pragul dezastrului omul va întelege deodatã si
ca prin farmec mintea i se va umple de corelatii.
Piesele dominoului vor fi pentru o clipã toate odatã în
pozitia cea mai bunã, atât cât trebuie ca dintr-o privire
omul sã înteleagã cine este.
Cãutând în necunoscutul nepãtruns al cosmosului încercând
sã prindã tic-tacul ce învârte axa cerului omul nu
a observat cã are modelul alãturi. Presbit pentru a întelege
cosmosul si miop pentru a vedea fata religiei, omul si-a tot
schimbat ochelarii neavând încredere în ochii cu care l-a
înzestrat creatorul. Când aburiti de fumuri când, inundati
de lacrimi ochelari l-au împiedicat sã vadã si nevãzând
a început sã înteleagã, fiindcã si
vederea se supune sfintei treimi. Al treilea ochi deodatã a început
sã clipeascã.
Instantaneu încep sã aparã legãturi nevãzute
peste care trecuserã ca pestii prin stãvilare, odatã
în viatã si doar de sus în jos, dusi de ape.
Dar barajul s-a plictisit sã împartã viata în
douã si prãbusindu-se a lãsat stiinta
sã simtã si religia sã se destãinuie.
Oportunitatea este precum clipa, trece repede, dupã care din nou cele
douã rivale milenare se vor diferentia prin proportii si
avânt, directie si sens, adevãr si minciunã.
Trãim timpul acestui flash si avem ocazia sã întelegem.
Religia si stiinta sunt alternativele pe care le are la dispozitie
viata. Pentru noi oamenii ele se vor lãsa întelese
doar dacã le privim concomitent sub numele cosmoteism.
Ramurã a stiintei si religiei deopotrivã, cosmoteismul
adunã dovezile acestei înrudiri atât de tãgãduite,
bine mascate în cea mai sigurã ascunzãtoare: la vedere si
la îndemânã.
Bisericile si templele sunt de fapt mândria stiintei actuale:
rachete, vehicule, statii, module, OZNuri. Iar machetele stiintei
prezente vor fi peste un timp, pentru altii, noile temple ale religiei.
Cosmoteismul le va aseza împreunã si în ziua revelatiei,
vor putea fi privite deodatã si întelese. Dupã
ce ziua revelatiei se va sfârsi, va începe iarãsi
noaptea derutei. Sã profitãm asadar de aceastã zi
cãreia abia îi mijesc zorii.
Pe noi ne stim, am descoperit ADNul, ne-am vãzut hologramele; despre
ei am aflat pentru cã le-am descoperit templele, încercând
sã zburãm la rândul nostru prin cosmos ca zeii. Pe zei nu-i
putem ispiti sã se arate, sã ne vorbeascã sau sã
plece. Copiii nostri silabisesc cu voce tare cititul în clase în
timp ce învãtãtorul ascultã absent si
gândeste la lectia urmãtoare. Computerele îsi
înghit megaoctetii de software pentru a începe controlul luminii
pusã sã ne vidanjeze comunicatiile, asa cum apa ne-a
vidanjat canalele dar a încetat sã mai fie potabilã. În
timpul acesta proiectantii privesc absenti si se gândesc
la generatia urmãtoare de îmbunãtãtiri.
Nici învãtãtorii, nici zeii proiectanti nu se
lasã ispititi de învãtãceii lor. ªi
zeii fac tot asa. Sunt permanent preocupati de pasul urmãtor,
parte componentã dintr-un mare plan ce nu greseste niciodatã
si nici nu întârzie fiind pecetluit de Dumnezeu.
De va fi nevoie ei vor apare, ne vor acorda o privire si la un semn premiantii
îsi vor primi coronitele iar restul clasei va lua lectia
de la început. La aceastã scarã sunt doar premianti
si repetenti. Nu îi putem ispiti. Tot ce putem face este sã-i
descifrãm cu mijloacele noastre, unindu-ne aptitudinile, si sã
ne bucurãm de savoarea aflãrii.
Studiindu-le mijloacele de transport ce le sunt deopotrivã casa si
masa, precum trenul navetistilor, le vom afla rangurile si demnitãtile
fiindcã nici noi nu mergem toti cu limuzine de aceiasi cilindree
si confort standard. Studiindu-le parcãrile vom întelege
pe ce continente se cazeazã fiindcã nici noi nu parcãm
prea departe de casã. Studiind gabaritele si forma navelor vom întelege
ce transportã sau depoziteazã, cu ce sunt propulsate, pe ce distante
zboarã, cu ce autonomie, ce viteze ating. Asteptând atenti
vom afla ce le trebuie si ce aruncã.
Dacã vom întelege toate acestea si vom avea o imagine
de ansamblu ni se va mai deschide un ochi, va clipi de câteva ori si
îi vom putea vedea chiar aici lângã noi, printre noi sau
peste noi. Instantaneu vom întelege ce nu le place la noi, si
de ce îsi doresc altii mai buni. Dar va fi prea târziu,
anul scolar tocmai s-a încheiat, iar în noua clasã înscrierile
le fac pãrintii. Copiii nu se înscriu singuri la scoalã.
Acestea sunt domeniile de activitate ale cosmoteismului.
Sã începem imediat studiul. Ecuatia este simplã. Religie
plus stiintã egal cosmoteism. Suntem în anul 2003, sã
ne grãbim fiindcã de noi depinde dacã urmasii nostri
vor spune peste secole:
Cosmoteismul s-a nãscut în anul 2003 e.n.,
sau vor spune:
Cosmoteismul s-a nãscut cu câtiva ani î.e.n.
Secole de-a rândul oamenii au construit nave
cosmice asa cum le-au vãzut la zei. Le-au vãzut venind, plecând,
le-au vizitat interioarele, aparatura de bord, computerele. Zeii i-au lãsat
sã observe fãrã grijã. ªi oamenii le-au desenat
cu simt critic pe peretii pesterilor sau le-au cioplit în stâncã.
Dupã ce au deprins din mestesugurile zeilor, încrezãtori
în ei însisi si în puterile protectorilor lor, oamenii au
început sã-si facã si ei nave cosmice, cum îsi fac
azi copii avioane. Din piatrã, cãrãmidã, stâncã,
lemn, trestie sau ce aveau la dispozitie. Când erau gata, mai nici una
nu zbura. Dar speranta nu dispare niciodatã si oamenii cãutau
cu îndârjire greseala.
Multi arhitecti, tâmplari, zugravi, zidari nu si-au primit poate simbriile,
sau au plãtit refuzul de a zbura al bisericilor, cu viata.
Comisiile de ancheta stabileau: personalul este necredin-cios, pãcãtos,
sau vândut diavolului; turlele nu sunt suficiente pentru a învinge
gravitatia; au fost reduse rezervoarele de combustibil în detrimentul
autonomiei de zbor; structurile nu sunt suficiente; stucaturile nu înnobileazã
constructia; picturile curg de pe plafon; usile nu sunt pe directia cea bunã.
Cum sã zboare asa ceva? ªi o luau de la început.
Generatii de constructori de biserici au cãutat eroarea ce tintuia navele
în impasibil, pe Pãmânt.
Întelegând cã nu le-a venit vremea, dupã un timp au
uitat cã bisericile trebuiau sã zboare, multumindu-se cu ce puteau
face. Erau maiestoase, rezistente la cutremure, aveau o bunã acusticã,
erau mai arãtoase decât tot ce se construise pe pãmânt,
deci erau sub paza zeilor. Numai bune pentru ai strânge la slujba de rugãciune.
Chiar dacã navele din cãrãmidã nu zburau, ideile
de bazã au fost transmise posteritãtii din generatie în
generatie pe cale arhitecturalã si prin lexic. Turlele sunt rachetele
de antrenare a navei. Ele sunt asezate în simetrii copiate si astãzi
de constructorii de rachete zburãtoare. Turla principalã este
întotdeauna mult mai spatioasã si este plasatã în
centru sau lateral. Uneori sunt prevãzute si minirachetele directionale,
ca niste jeturi de sifon.
Nu mai pare acum o ciudãtenie faptul cã partea centralã
a unei bazilici sau biserici cuprinsã între nartex si cor este
desemnatã prin termenul de navã. Unele locasuri de cult au mai
multe compartimente corespunzãtor numãrului de turle. Acestea
se numesc nava principalã respectiv nave complementare [23].
Dacã nava spatialã are module detasabile, autonome, constructia
evidentiazã diferenta. Are una sau mai multe cupole.Figura 138.1. Forma
este emisfericã, iar rigoarea constructiei prevede poleire cu aur (Rusia)
sau acoperis din materiale cu culori siderale (Uzbekistan, Iran, Iraq). Modulele
autonome sunt mai numeroase decât cupeurile afectate pe nava mamã.
Ele pot îndeplini misiuni locale, garându-se la sol dar tot în
incinta bazei, pe platforme special amenajate si protejate de ziduri.
Constructiv vorbind, navele sunt de mai multe tipuri, au fost vãzute
si imortalizate selectiv, pretutindeni, pe toate continentele. Zeii nu pretind
drepturi de autor, pretind doar devotament si fidelitate.
O navã amiral de împortantã majorã si de mare gabarit
a vizitat cel putin o datã Terra, a stat putin dar a fãcut vizite
pe câteva continente, unde au fost coborâte navete si module cu
autonomie adecvatã. Cu acest prilej oamenii au fotografiat nava. Ezechil
lasã în capitolul 1 o descriere surprinzãtoare pentru lexicul
si puterea de întelegere a timpului. Când nivelul tehnic a permis,
câteva constructii monumentale, aproape identice, si-au fãcut aparitia
pe Pãmânt. Posibilitatea sincronizãrii administrative sau
ideologice se eliminã fiindcã sunt amplasate pe teritorii cu religii
diferite. Ne referim la biserica Sfânta Sofia din Istambul, complexul
Taj Mahal din India, si templul din Ierusalim. Constructii foarte asemãnãtoare
se aflã de asemenea în Emiratele Arabe Unite, în Rusia, În
Europa, în România figurile 138.2, 138.3, 138.4, 138.5, 138.6, 138.7.