Index | Arhiva | Trimite Articol | Editura | Contact


Alegeti-va culoarea dorita a ecranului
Rosu Portocaliu Alb Galben Verde

Controlul spiritual al omenirii
de Cristian Negureanu


Controlul realizat de cãtre îngerii civilizatiei lui Dumnezeu asupra omenirii va putea fi mai bine înteles dupã lãmurirea rolului pe care îl joacã creierul uman. Voi prezenta pe scurt aceste aspecte, detalierea lor fiind expusã în lucrãrile anterioare. Oamenii de stiintã ai secolului XX, Jackson, Ey, Frend, Young, Coue si altii au ajuns la urmãtoarele concluzii legate de alcãtuirea sistemului nervos:
- structura aparatului psihic pe douã nivele: constient si subconstient
- superioritatea proceselor psihice subconstiente fatã de cele constiente
- existenta unor centrii nervosi care asigurã cadrul de desfãsurare al acestor tipuri de procese.
- existenta unei surse de energie psihicã cu originea în subconstient, care are reprezenta „motorul“ tuturor activitãtilor noastre.
Demn de retinut este faptul cã atât în vechiul cât si în Noul Testament aceste cunostinte existau, fiind folosite, e drept, sub alte denumiri. O dovadã în plus a înaltelor cunostinte stiintifice transmise oamenilor de cãtre civilizatia lui Dumnezeu.
În Biblie se folosesc termenii de inimã si rãrunchi pentru diencefal si, respectiv, emisferele cerebrale si de spirit sau duh pentru procesele subconstiente, respectiv suflet sau minte pentru cele constiente. Aceste forme de inimã si rãrunchi ale diancefalului si emisferelor cerebrale se pot vedea cu usurintã atât pe o sectiune medialã cât si pe una frontalã prin creier.

Pentru o întelegere mai usoarã voi prezenta si o schemã personalã a aparatului psihic.
Dacã facem o comparatie cu elementele componente ale aparatului psihic, folosite de Freud, aceasta ar arãta în felul urmãtor:
Id (bine) = spirit sau duh
Ego (Eul) – suflet sau minte
Superego (supraeu) – Duhul lumii sau Duhul Sfânt (forte de control spiritual ale civilizatiilor lui Azazel, respectiv, Yahweh)
Eul este o parte a binelui (a corpului spiritual) care a suportat modificãri sub influenta directã a lumii externe si prin intermediul sistemului constiintã-perceptie.
În câteva exemple voi prezenta folosirea termenilor de inimã si rãrunchi în sens de organe ale sistemului nervos, precum si a celor de spirit sau duh (procese psihice subconstiente) si respectiv suflet sau minte (procese psihice constiente).
Primul exemplu este din cartea lui Enoh: „ªi Mikhael a luat iarãsi cuvântul si i-a grãit lui Rafael: „Cine este acela, inima cãruia sã nu fie miscatã întru aceasta si a cãrui rãrunchi sã nu se fi tulburat de acest cuvânt de osândã?“
„Tu mi-ai întocmit rãrunchii... cerceteazã-mã Dumnezeule si cunoaste-mi inima! Încearcã-mã si cunoaste-mi gândurile“ (Psalmi 133: 13, 23).
„ªi tu, fiul omului, gemi. Cu rãrunchii zdrobiti, si cu amãrãciune însuflet, gemi sub privirile lor! ªi dacã te vor întreba: „pentru ce gemi?“ sã rãspunzi: „Pentru cã vine o veste. Când va veni, toate inimile se vor înspãimânta... toate sufletele se vor mâhni“ (Ezechiel 21: 6-7).
„ªi toate bisericile vor cunoaste cã „Eu sunt Cel ce cercetez rãrunchii si inima; si voi rãsplãti fiecãruia din voi dupã faptele lui“ (Apocalipsa 2:23).
„Întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rãu“ (Geneza 6:5).
„Numai ia seama asupra ta si vegheazã cu luare aminte asupra sufletului tãu, în toate zilele vietii tale, ca nu cumva sã uiti lucrurile pe care ti le-au vãzut ochii si sã-ti iasã din inimã“ (Deuteronom 4:9).
„Fã tot ce ai în inimã, nu asculta decât de simtãmântul tãu“ (1 Samuel 14:7)
„Domnul cerceteazã toate inimile si pãtrunde toate închipuirile si toate gândurile“ (1 Cronici 28:9).
„De aceea, inima mi se bucurã, sufletul mi se înveseleste si trupul mi se odihneste în liniste“ (Psalmi 16:9).
„Isus care le cunostea gândurile a zis: „Pentru ce aveti gânduri rele în inimile voastre?“ (Matei 9:4).
„Voi pune legile Mele în inima lor si le voi scrie în inimile lor“ (Evrei 8:10).
În schema anterioarã au inclus si termenul de super-ego sau supra-eu, afirmând cã acesta este reprezentat de duhul lumii sau de Duhul Sfânt. Freud afirmã cã super ego reprezintã o fortã subconstientã care imprimã eului si sinelui anumite scheme morale însusite în copilãrie de la pãrinti si prin aceasta de la societatea în care au trãit pãrintii.

Duhul lumii, reprezentat prin rãzboaie, magie, idolatrie etc., este forta spiritualã ce cuprinde ansamblul de norme de conduitã îmvãtate de oameni de la îngerii lui Azazel.
Duhul Sfânt reprezintã ansamblul de norme de conduitã introduse de Dumnezeu în lume, pentru salvarea omenirii.
De asemenea, Duhul lumii sau Duhul Sfânt reprezintã forta spiritualã prin care îngerii lui Azazel sau îngerii lui Dumnezeu actioneazã printr-un mecanism asemãnãtor telepatiei asupra subconstientului oamenilor.
Voi prezenta câteva exemple ce ilustreazã cele de mai sus:
„si Mica a zis: „Ascultati dar curvântul Domnului: Am vãzut pe Domnul stând pe scaunul Sãu de domnie, si toatã ostirea cerurilor stând la dreapta si la stânga Lui. ªi Domnul a zis: „Cine va amãgi pe Ahab, împãratul lui Israel ca sã se suie la Ramat în Galaab si sã piarã acolo? Au rãspuns unul într-un fel, altul într-altfel. ªi un duh a venit si s-a înfãtisat înaintea Domnului si a zis: „Eu îl voi amãgi“. Domnul i-a zis: „Cum?“, „Voi iesi“ a rãspuns el, „ªi voi fi un duh de minciunã în gura tuturor proorocilor lui“ (2 Cronici 18: 18-22).
De materializându-se, pentru Ei este foarte usor de influentat telepatic subconstientul altor persoane, în cazul de mai sus pieirea lui Ahab.
„Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineatã si a iesit. ªi iatã cã o oaste înconjura cetatea, cu cai si care. ªi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?“ El a rãspuns: „Nu te teme, cãci mai multi sunt cei cu noi decât cei cu ei. Elisei s-a rugat si a zis: „Doamne deschide-i ochii sã vadã. ªi Domnul a deschis ochii („ochii mintii“ – n.a.) slujitorului care a vãzut muntele plin de cai si care de foc împrejurul lui Elisei. Sirienii s-au pogorât la Elisei. El a fãcut urmãtoarea rugãciune cãtre Domnul: „loveste, rogu-te, pe poporul acesta cu orbire“.
ªi Domnul i-a lovit cu orbire („orbire“ psihicã – n.a.), dupã cuvântul lui Elisei.
Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, si nu este aceasta cetatea; veniti dupã mine, si vã voi duce la omul pe care-l cãutati. ªi i-a dus la Samasia. Când au intrat în Samasia, Elisei a zis: „Doamne, deschise ochii oamenilor acestora, sã vadã! ªi Domnul le-a deschis ochii, si au vãzut cã erau în mijlocul Samariei. Împãratul lui Israel, vãzându-i a zis lui Elisei: „Sã-i mãcelãresc, sã-i mãcelãresc pãrinte?“ (2 Împãrati 6:15-21).
Câteva concluzii:
- existenta „carelor de foc“ care îi ajutau pe evrei în lupte
- interferarea proceselor psihice (ale dusmanilor – arma psihologicã
- existenta Lor printre noi, fãrã a-i putea depista prin organele noastre de simt.
- Atât Ei cât si aparatele lor de zbor se materializeazã si dematerializeazã foarte usor.
„Dumnezeu afirmã: „Voi pune în el un duh care îl va face ca la auzul unei vesti pe care o va primi, sã se întoarcã în tara lui; si-l voi face sã cadã ucis de sabie în tara lui“ (2 împãrati 19:7).
În Vechiul Testament, prin intermediul Duhului lui Dumnezeu erau descoperite anumitor persoane desfãsurãrile unor evenimente, erau explicate visurile, erau împietrite inimile unor oameni, erau închisi ochii mintii etc. Toate acestea erau (si sunt) posibile datoritã legãturii telepatice dintre corpul nostru spiritual si îngerii civilizatiei lui Dumnezeu. Este astfel posibilã transmiterea gândurilor de la Ei la noi si invers. Îngerii lui Azazel actioneazã la fel. Sã nu creadã cineva cã e un rãzboi între civilizatia lui Dumnezeu si îngerii lui Azazel. Ei, asa cum am spus sunt izolati, dar au mânã liber sã-i influenteze pe oameni. Cine vrea sã-i urmeze e liber sã o facã. Îngerii lui Azazel sunt învinsi si îsi asteaptã pedeapsa. Vor trage însã dupã ei foarte multi oameni.
Aceastã comunicare între Ei si noi e posibilã deoarece undele telepatice nu cunosc nici un fel de restrictii materiale; viteza lor tinzând cãtre infinit.
În Noul testament vom vedea cum, prin aparitia lui Isus, aceastã legãturã prin Duhul Sfânt nu va mai fi privilegiul câtorva persoane din poporul evreu, ci, prin credinta în Moartea si Învierea Lui, va deveni accesibil oricãrui om care va dori sincer, în urma analizãrii vietii sale si recunoasterea dezamãgirii provocate de aceasta, o schimbare radicalã. Aceasta este posibilã prin asa-numita Nastere din Nou, care nu înseamnã nimic altceva decât o schimbare profundã a „inimii si rãrunchilor“ (subconstient, constient).
Cum e posibil asa ceva? Sã analizãm câteva fragmente:
„ªi, dupã cum a înãltat Moise sângele în pustie, tot asa trebuie înãltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã.
Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul lui Fiu pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viatã vesnicã“ (Ioan 3:14-16).
Asemãnãtor evreilor care erau miscati de serpi înfocati si nu erau vindecati decât prin credinta în acel sarpe de aramã atârnat în mijlocul taberei (aceasta declansa mecanisme subconstiente ce duceau la producerea de cãtre organism a substantelor capabile sã neutralizeze veninul serpilor), tot la fel, schimbarea vechilor noastre conceptii despre lume si viatã, nasterea din nou, nu se poate produce decât dacã devenim constienti cã trãim într-o lume subordonatã în cea mai mare parte lui Azazel, lume de care sã dorim sã scãpãm. Cum putem scãpa? Bineînteles, nu prin izolare, ci punându-ne încrederea în jertfa mântuitoare a lui Isus. Apoi, promisiunile fãcute de Acesta, conform cãrora Dumnezeu nu va purta de grijã, se vor îndeplini.
Credinta în jertfa lui va atrage pecetluirea cu Duhul Sfânt, si prin aceasta posibilitatea închinãrii în duh, adicã restabilirea legãturii spirituale între duhul nostru si cel al lui Dumnezeu, prin Duhul sfânt. Deci, legãtura telepaticã între Ei si noi.
În repetate situatii Biblia spune cã numai prin Isus se ajunge la Dumnezeu. Fãrã nici un fel de intermediar. Asta e o altã minciunã a îngerilor lui Azazel.
„Tuturor celor ce L-au primit, adicã celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1:10-12).
Falsele religii îi unesc pe credinciosi „robi“. Isus i-a eliberat dar conducãtorii religiosi ascund aceasta. Cine le-ar mai satisface luxul exorbitant în care trãiesc?
„Eu sunt Usa. Dacã intrã cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra si va iesi, si va gãsi pãsune“ (Ioan 10:9).
„Eu sunt calea, adevãrul si viata. Nimeni nu vine la Tatãl decât prin Mine“ (Ioan 14:6).
Sã vedem cum au luat contact ucenicii lui Isus cu Duhul sfânt, forta activã a civilizatiei lui Dumnezeu.
„Dacã mã iubiti, veti pãzi poruncile Mele. ªi Eu voi ruga pe Tatãl, si El vã va da un alt Mântâietor (apãrãtor, ajutor – n.a.) care sã rãmânã cu voi în veac si anume, Duhul adevãrului pe care lumea nu-L poate primi, pentru cã nu-l vede si nu-l cunoaste, dar voi îl cunoasteti, cãci rãmâne cu voi, si va fi în voi“ (Ioan 14:15-17).
Lumea nu-l vede si nu-L cunoaste, deoarece este stãpânitã de duhul lumii. Singurul care-l poate scoate din om si restabili relatia cu civilizatia lui Dumnezeu este Duhul sfânt, detinut în urma credintei din jertfa mântuitoare a lui Isus.
Sã vedem cum a venit forta activã a lui Dumnezeu (Duhul Sfânt) peste ucenicii lui Isus:
„În ziua Cincizecimii, erau toti împreunã în acelasi loc. Deodatã a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, si a umplut toatã casa unde sedeau ei.
Niste limbi ca de foc au fost vãzute împãrtindu-se printre ei, si s-au asezat câte una pe fiecare din ei.
ªi toti s-au umplut de Duhul Sfânt, si au început sã vorbeascã înalte limbi, dupã cum le da Duhul sã vorbeascã“ (Fapte 2:1-4).
Zgomot puternic, limbi de foc si influentarea telepaticã a subconstientului ucenicilor care au început sã vorbeascã limbi strãine. Acestea au fost manifestãrile supercivilizatiei lui Dumnezeu în urma stabilirii legãturii telepatice cu subconstientul ucenicilor lui Isus.
Vorbirea în limbi strãine a avut rolul de a impresiona si pe strãinii aflati atunci la Ierusalim, multi dintre ei, în urma acestor evenimente, ajungând sã vesteascã Evanghelia si popoarele lor.
Atunci a fost necesarã o astfel de formã complexã de primire a Duhului Sfânt (de stabilire a legãturii între subconstientul oamenilor si îngerii civilizatiei lui Dumnezeu), atât pentru cei din jur (strãini), cât si pentru ucenici care fuseserã firi slabe ce L-au abandonat pe Isus în timpul rãstignirii. Ceea ce au vãzut si cinstit în ziua Cincizecimii le-a schimbat radical comportamentul, fiind, ulterior, capabili de un sacrificiu pentru rãspândirea credintei în Mesia Isus.
Aceasta nu înseamnã cã Duhul sfânt se desine numai prin aceastã formã. El se obtine (în majoritatea cazurilor) prin credinta în jertfa lui Isus. Extinderea solicitãrilor zgomotoase (limbi de foc, vorbire în limbi etc) care sã însoteascã primirea Duhului Sfânt poate duce la pãtrunderea si eliberarea din subconstient a unor forte si manifestãri care sã apartinã dubului lumii. Sã vedem si alte modalitãti de primire a Duhului Sfânt:
„Dupã ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfânt, si vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrãznealã“ (Fapte 4:31).
„Atunci Petru si Ioan au pus mâinile peste ei, si aceia au primit Duhul Sfânt“ (Fapte 8:17).
Repet: cele de mai sus (inclusiv „punerea mâinilor“ – n.a.) sunt manifestãri ce însotesc stabilirea legãturii cu civilizatia lui Dumnezeu prin primirea Duhului Sfânt. În cele mai multe situatii este vorba de o primire nezgomotoasã, fãcutã în subconstientul acelui individ care îl recunoaste pe Yahweh singurul Dumnezeu adevãrat si pe Isus, drept Cel care si-a dat viata (Mântuitorul Sãu (personal) pentru a-l împãca cu Dumnezeu.
Sã vedem acum starea omului condus de duhul lumii:
„Fiindcã n-au cãutat sã pãstreze pe Dumnezeu în constiinta lor, Dumnezeu i-a lãsat în voia mintii lor blestemate, ca sã facã lucruri neîngãduite.
Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvãrãsire, de viclenie, de lãcomie, de rãutate, plini de pizmã, de ucidere, de ceartã, de înselãciune, de porniri rãutãcioase, sunt soptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, abuznici, trufasi, lãudãrosi, nãscocitori de rele, neascultãtori de pãrinti, fãrã pricepere, cãlcãtori de mormânt, fãrã dragoste fireascã, neînduplecati, fãrã milã si mãcar cã stiu hotãrârea lui Dumnezeu, cã cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totusi ei nu numai cã le fac, dar si gãsesc de buni pe cei ce le fac“ (Romani 1:28-32).
Acesta este tabloul omenirii confuze de normele de credintã (duhul lumii) preluate de la imperiile lui Azazel.
Posibilitatea de restabilire a relatiei cu Dumnezeu este urmãtoarea: „Dar acum s-a arãtat o neprihãnire (dreptate pe care o dã Dumnezeu, prin care uitã trecutul gresit al oamenilor – n.a.), despre ea mãrturisesc Legea si Proorocii, si anume, neprihãnirea datã de Dumnezeu, care vine prin credinta în Isus Cristos, pentru toti si peste toti cei ce cred în El“ (Romani 3:21, 22).
„Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trãiesc dupã îndemnurile firii pãmântesti, ci dupã îndemnurile Duhului.
În adevãr, legea Duhului de viatã în Cristos Isus, m-a izbãvit de legea pãcatului si mortii“ (Romani 8:1-2).
„Dacã prin Duhul (credinta în normele de conduitã de îngerilor civilizatiei lui Dumnezeu – n.a.), faceti sã moarã faptele trupului, veti trãi“ (Romani 8:13).
Sã vedem, în câteva exemple cum poate fi folositã o persoanã care recunoaste civilizatia lui Dumnezeu:
„Ceea ce propovãduim noi printre cei desãvârsiti, este o întelepciune dar nu a veacului acestuia... Noi propovãduim întelepciunea lui Dumnezeu, cea tainicã si tinutã ascunsã. ªi noi n-am primit duhul lumii, ci duhul care vine de la Dumnezeu ca sã putem cunoaste lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sãu“ (1 Corinteni 2:6, 7, 12).
„Sunt felurite daruri, dar este acelasi Duh; sunt felurite sluje, dar este acelasi Domn; sunt felurite lucrãri, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreazã totul în toti, si fiecãruia i se dã arãtarea Duhului spre folosul altora“ (1 Corinteni 12:4-7).
În interiorul oricãrei persoane care ajunge sã recunoasacã suprematia învãtãtorilor civilizatiei lui Dumnezeu existã o luptã cu vechile norme de conduitã – duhul lumii:
„Cãci firea pãmânteascã pofteste împotriva Duhului, si Duhul împotriva firii pãmântesti, sunt lucruri potrivnice unele altora, asa cã nu puteti face tot ce voiti.
ªi faptele firii pãmântesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preocurvia, curvia, necurãtia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrãjitoria, vrãjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neîntelegerile, dezbinãrile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, îmbuibãrile si alte lucruri asemãnãtoare cu acestea.
Roada Duhului, dimpotrivã, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor“ (Galateni 5:16-23).
ªi voi, dupã ce ati auzit cuvântul adevãrului (Evanghelia mântuirii voastre) ati crezut în El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfânt, care fusese fãgãduit“ (Efeseni 1:13).
Nu este nici o persoanã care, dupã ce a crezut în jertfa mântuitoare a lui Isus si s-a întors la Dumnezeu, fiind astfel pecetluit cu Duhul sfânt sã nu mai cadã sub influenta duhului lumii, adicã sã nu comitã fapte contrare celor dorite de civilizatia lui Dumnezeu.
Pentru a-i fi sterse (din memoria calculatorului ceresc – n.a.) nu trebuie sã astepte intervenia vreunui fals intermediar între om si Dumnezeu. Uneori lungi perioade de timp (în care comite nestingherit orice faptã), dupã care, contra cost, „aurul negru“ apeleazã la Dumnezeu pentru a-i ierta pe contribuabili.
Dupã „iertare“, „credinciosul“ pleacã linistit si ia viata de la capãt cu aceleasi fapte, asteptând anul urmãtor. ªi ora pânã înaintea mortii, când, ultima minciunã a lui Azazel, vine „omul negru“, cu o linguritã de vin si o bucatã de pâine si-l expediazã (zice „omul negru“) pe „credincios“ în cer. Asemenea rituale nu existã expuse în Biblie. Sunt o inventie a sarlatanilor care vor sã-i speculeze pe oamenii nestiutori.
În Biblie sunt scrise urmãtoarele:
„Copilasilor, vã scriu aceste lucruri, ca sã nu pãcãtuiti. Dar dacã cineva a pãcãtuit, avem la Tatãl un Mijlocitor (singurul apãrãtor – n.a.), pe Isus Hristos, Cel neprihãnit. El este jertfa de ispãsire pentru pãcatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi“. (Ioan 2:1-2).
La aceastã activitate mijlocitoare se apeleazã imediat dupã comiterea greselii. Nu se asteaptã. Aceastã activitate zilnicã, de luptã contra firii vechi, conduce pe orice om care si-a pus încrederea în civilizatia lui Dumnezeu la o apropiere cât mai mare de normele de conduitã ale acesteia.
O astfel de întelegere a structurii fiintei umane ar putea permite si psihiatriei o astfel de abordare a terapiei bolilor psihice. Majoritatea lor sunt neadaptãri ale oamenilor la presiunile (de orice fel) sociale.
Nasterea din nou, înlocuirea duhului lumii cu Duhul Sfânt, poate rezolva problemele tuturor oamenilor, prin încrederea (cerutã de Biblie) asupra faptului cã civilizatia lui Dumnezeu are grijã de viata oricãrui om care i-a pus încrederea în ei. Atunci, fãrã a fi pari vi, asteptând totul de-a gata, dar si fãrã a ne mai îngrijora, toate evenimentele, vor lucra în favoarea noastrã. O astfel de viziune asupra vietii exclude si bolile psihice. O astfel de abordare a vietii exclude si frica de moarte.
Doi mari psihiatri afirmau urmãtoarele:
H. Ey: „angoasa este ameteala care ne cuprinde în fata prãpastiei timpului, constiintei naturii si destinului nostru“.
K. Yaspers: „angoasa se naste din esecul care ne pândeste la capãtul încercãri de a ne sesiza fiinta“.
Aceastã stare de nesigurantã si fricã în fata mortii este cea care îi conduce pe oameni la tot felul de atitudini compensatorii, prin care încearcã, fãrã succes, sã o alunge: droguri, luptã pentru putere si averi, sexualitate dezordonatã, rãzboaie, religii false etc.
Din pãcate stiinta a avansat foarte putin în cercetarea corpului spiritual pe care continuã sã îl abordeze din punct de vedere exclusiv materialist: creierul este depozitorul exclusiv al activitãtilor spirituale.
ªi în prezent foarte multi oameni de stiintã din lumea medicalã cred cã în eventualitatea unui transplant de creier nu am face decât sã mutãm creierul unui individ cu personalitatea, memoria, gândirea lui în corpul altui individ al cãrui creier a fost distrus. Este ceva fals. Creierul este un organ care are rolul de a asigura exteriorizarea activitãtilor corpului spiritual, adevãratul depozitar al personalitãtii memoriei, gândirii etc.
A crede cã într-un creier este localizatã informatia este ca si cum cineva ar sustine cã într-un televizor este înregistratã informatia introdusã (cartele) într-un videorecorder.
Când se va face primul transplant de creier va fi demonstrat acest fapt. În prezent oamenii de stiintã acceptã cu greu si faptul cã celula nervoasã se divide. Aceasta a întârziat, probabil si cercetãrile pentru realizarea primului transplant de creier. Celula nervoasã se divide (celule embrionare) iar fragmente celulare pot fi transplantate asa cum au arãtat numerosi oameni de stiintã pentru care: Elizabeth Dunn (Universitatea din Chicago, în 1903), Geofrey Raisman (Universitatea Cambridge, Anglia, în 1960), Lars Olson, Ake Seiker (Clinica din Karolinska, Suedia, 1966), Steven Mc.Loon (Universitatea din Minesota), Richard Wyatt (seful sectiei de neuropsihiatria de la Institutul National de Sãnãtate Mintalã din Betheoda, Maryland) s.a.
Transplantul de creier poate demonstra existenta corpului spiritual. Sã nu uitãm cele scrise în genezã: „Dumnezeu i-a suflet în nãri suflare de viatã“. Corpul spiritual i-a fost introdus prin nãri în diencefal. Deci avea si creierul.
Întelegând existenta corpului spiritual al omului si posibilitatea influentãrii sale fie de cãtre îngerii lui Dumnezeu, fie de cãtre îngerii lui Dumnezeu atunci toate fenomenele, „parapsihologice“ se pot explica: aparitii, rãpiri, prezente de OZN-uri, intuitii geniale, halucinatii, vindecãri, înregistrãri de voci si imagini de „dincolo“ etc.

 

numai spre rãu“ (Geneza 6:5).
„Numai ia seama asupra ta si vegheazã cu luare aminte asupra sufletului tãu, în toate zilele vietii tale, ca nu cumva sã uiti lucrurile pe care ti le-au vãzut ochii si sã-ti iasã din inimã“ (Deuteronom 4:9).
„Fã tot ce ai în inimã, nu asculta decât de simtãmântul tãu“ (1 Samuel 14:7)
„Domnul cerceteazã toate inimile si pãtrunde toate închipuirile si toate gândurile“ (1 Cronici 28:9).
„De aceea, inima mi se bucurã, sufletul mi se înveseleste si trupul mi se odihneste în liniste“ (Psalmi 16:9).
„Isus care le cunostea gândurile a zis: „Pentru ce aveti gânduri rele în inimile voastre?“ (Matei 9:4).
„Voi pune legile Mele în inima lor si le voi scrie în inimile lor“ (Evrei 8:10).
În schema anterioarã au inclus si termenul de super-ego sau supra-eu, afirmând cã acesta este reprezentat de duhul lumii sau de Duhul Sfânt.

Freud afirmã cã super ego reprezintã o fortã subconstientã care imprimã eului si sinelui anumite scheme morale însusite în copilãrie de la pãrinti si prin aceasta de la societatea în care au trãit pãrintii.
Duhul lumii, reprezentat prin rãzboaie, magie, idolatrie etc., este forta spiritualã ce cuprinde ansamblul de norme de conduitã îmvãtate de oameni de la îngerii lui Azazel.
Duhul Sfânt reprezintã ansamblul de norme de conduitã introduse de Dumnezeu în lume, pentru salvarea omenirii.
De asemenea, Duhul lumii sau Duhul Sfânt reprezintã forta spiritualã prin care îngerii lui Azazel sau îngerii lui Dumnezeu actioneazã printr-un mecanism asemãnãtor telepatiei asupra subconstientului oamenilor.
Voi prezenta câteva exemple ce ilustreazã cele de mai sus:
„si Mica a zis: „Ascultati dar curvântul Domnului: Am vãzut pe Domnul stând pe scaunul Sãu de domnie, si toatã ostirea cerurilor stând la dreapta si la stânga Lui. ªi Domnul a zis: „Cine va amãgi pe Ahab, împãratul lui Israel ca sã se suie la Ramat în Galaab si sã piarã acolo? Au rãspuns unul într-un fel, altul într-altfel. ªi un duh a venit si s-a înfãtisat înaintea Domnului si a zis: „Eu îl voi amãgi“. Domnul i-a zis: „Cum?“, „Voi iesi“ a rãspuns el, „ªi voi fi un duh de minciunã în gura tuturor proorocilor lui“ (2 Cronici 18: 18-22).
De materializându-se, pentru Ei este foarte usor de influentat telepatic subconstientul altor persoane, în cazul de mai sus pieirea lui Ahab.
„Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineatã si a iesit. ªi iatã cã o oaste înconjura cetatea, cu cai si care. ªi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?“ El a rãspuns: „Nu te teme, cãci mai multi sunt cei cu noi decât cei cu ei. Elisei s-a rugat si a zis: „Doamne deschide-i ochii sã vadã. ªi Domnul a deschis ochii („ochii mintii“ – n.a.) slujitorului care a vãzut muntele plin de cai si care de foc împrejurul lui Elisei. Sirienii s-au pogorât la Elisei. El a fãcut urmãtoarea rugãciune cãtre Domnul: „loveste, rogu-te, pe poporul acesta cu orbire“.
ªi Domnul i-a lovit cu orbire („orbire“ psihicã – n.a.), dupã cuvântul lui Elisei.
Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, si nu este aceasta cetatea; veniti dupã mine, si vã voi duce la omul pe care-l cãutati. ªi i-a dus la Samasia. Când au intrat în Samasia, Elisei a zis: „Doamne, deschise ochii oamenilor acestora, sã vadã! ªi Domnul le-a deschis ochii, si au vãzut cã erau în mijlocul Samariei. Împãratul lui Israel, vãzându-i a zis lui Elisei: „Sã-i mãcelãresc, sã-i mãcelãresc pãrinte?“ (2 Împãrati 6:15-21).
Câteva concluzii:
- existenta „carelor de foc“ care îi ajutau pe evrei în lupte
- interferarea proceselor psihice (ale dusmanilor – arma psihologicã
- existenta Lor printre noi, fãrã a-i putea depista prin organele noastre de simt.
- Atât Ei cât si aparatele lor de zbor se materializeazã si dematerializeazã foarte usor.
„Dumnezeu afirmã: „Voi pune în el un duh care îl va face ca la auzul unei vesti pe care o va primi, sã se întoarcã în tara lui; si-l voi face sã cadã ucis de sabie în tara lui“ (2 împãrati 19:7).
În Vechiul Testament, prin intermediul Duhului lui Dumnezeu erau descoperite anumitor persoane desfãsurãrile unor evenimente, erau explicate visurile, erau împietrite inimile unor oameni, erau închisi ochii mintii etc. Toate acestea erau (si sunt) posibile datoritã legãturii telepatice dintre corpul nostru spiritual si îngerii civilizatiei lui Dumnezeu. Este astfel posibilã transmiterea gândurilor de la Ei la noi si invers. Îngerii lui Azazel actioneazã la fel. Sã nu creadã cineva cã e un rãzboi între civilizatia lui Dumnezeu si îngerii lui Azazel. Ei, asa cum am spus sunt izolati, dar au mânã liber sã-i influenteze pe oameni. Cine vrea sã-i urmeze e liber sã o facã. Îngerii lui Azazel sunt învinsi si îsi asteaptã pedeapsa. Vor trage însã dupã ei foarte multi oameni.
Aceastã comunicare între Ei si noi e posibilã deoarece undele telepatice nu cunosc nici un fel de restrictii materiale; viteza lor tinzând cãtre infinit.
În Noul testament vom vedea cum, prin aparitia lui Isus, aceastã legãturã prin Duhul Sfânt nu va mai fi privilegiul câtorva persoane din poporul evreu, ci, prin credinta în Moartea si Învierea Lui, va deveni accesibil oricãrui om care va dori sincer, în urma analizãrii vietii sale si recunoasterea dezamãgirii provocate de aceasta, o schimbare radicalã. Aceasta este posibilã prin asa-numita Nastere din Nou, care nu înseamnã nimic altceva decât o schimbare profundã a „inimii si rãrunchilor“ (subconstient, constient).
Cum e posibil asa ceva? Sã analizãm câteva fragmente:
„ªi, dupã cum a înãltat Moise sângele în pustie, tot asa trebuie înãltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã.
Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul lui Fiu pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viatã vesnicã“ (Ioan 3:14-16).
Asemãnãtor evreilor care erau miscati de serpi înfocati si nu erau vindecati decât prin credinta în acel sarpe de aramã atârnat în mijlocul taberei (aceasta declansa mecanisme subconstiente ce duceau la producerea de cãtre organism a substantelor capabile sã neutralizeze veninul serpilor), tot la fel, schimbarea vechilor noastre conceptii despre lume si viatã, nasterea din nou, nu se poate produce decât dacã devenim constienti cã trãim într-o lume subordonatã în cea mai mare parte lui Azazel, lume de care sã dorim sã scãpãm. Cum putem scãpa? Bineînteles, nu prin izolare, ci punându-ne încrederea în jertfa mântuitoare a lui Isus. Apoi, promisiunile fãcute de Acesta, conform cãrora Dumnezeu nu va purta de grijã, se vor îndeplini.
Credinta în jertfa lui va atrage pecetluirea cu Duhul Sfânt, si prin aceasta posibilitatea închinãrii în duh, adicã restabilirea legãturii spirituale între duhul nostru si cel al lui Dumnezeu, prin Duhul sfânt. Deci, legãtura telepaticã între Ei si noi.
În repetate situatii Biblia spune cã numai prin Isus se ajunge la Dumnezeu. Fãrã nici un fel de intermediar. Asta e o altã minciunã a îngerilor lui Azazel.





Va recomandam:

 

webdesign .: pc-dojo :.
© 1990 - 2004 EDITURA MIRACOL - editura@miracol.ro

TotalTOP.ro - Topul celor mai bune site-uri romanesti - Votati acest site!!!